Supranumită și Catedrala Bucegilor, Mănăstirea Sinaia este ctitorita, la sfârșitul secolului XVII, de către Spătarul Mihail Cantacuzino. Se povesteste ca Spatarul, impreuna cu mama sa Elena şi cu sora sa Stanca au facut o calatorie la locurile sfinte. Intr-o zi a ajuns la o manastire ortodoxa de pe muntele Sinai, cu hramul Sf. Eecaterina. Impresionat de cele vazute si traite prin locurle sfinte, dupa intoarcerea acasa s-a hotarat sa construiasca o manastire cu acelasi nume ca Muntele Sinai.
Manastirea a fost construita intre 1690 si 1695, avand ca rol si protejarea drumului comercial de pe Valea Prahovei. Cu timpul, in secolul al XIX-lea, din cauza numarului mare de calugari, s-a mai construit o manastire, numita Curtea Noua, prin eforturile staretilor Ioasafat si Paisie. Aceasta a fost primul lacas de cult iluminat electric din Romania.
Biserica mare, cu hramul Sfânta Treime, a fost construită într-o primă formă, mai modestă decât cea pe care o vedem astăzi, în anii 1842-1846, în timpul stareţilor Ioasaf şi Paisie, din fondurile mănăstirii. Sub administraţia Eforiei Spitalelor Civile, care patrona averile mănăstirii, între anii 1897-1903 au avut loc ample lucrări de refacere, care au dat bisericii înfăţişarea actuală.
Arhitecții George Mandrea, Jean Pompilian și Alexandru Clavel au realizat o sinteză a culturii arhitecturale religioase româneşti, o biserică cu ziduri groase şi contraforţi puternici ca la mănăstirile din Moldova, pe care au grefat elemente specifice stilului brâncovenesc din Ţara Românească. Pictura în ulei a fost executată pe fond de aur mozaicat, în stil neobizantin, de pictorul danez Aage Exner.
În pronaos, este pictat întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române din acea vreme, Mitropolitul Primat Iosif Gheorghian, apoi regele Carol I (1866-1914), lângă o coloană din piatră care simbolizează regatul încă neîntregit al României; în partea cealaltă a uşii, regina Elisabeta este pictată lângă singurul ei copil, prinţesa Maria, moartă în fragedă copilărie. Ultimul personaj este Mihail Cantacuzino, primul ctitor al Mănăstirii Sinaia.
Biserica veche, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, este construită în stilul brâncovenesc specific epocii în Ţara Românească. Are planul în cruce latină, cu abside cu contur rectangular, mai neobişnuit în epocă. Portalul intrării în pronaos este sculptat în piatră, având reprezentaţi pe Moise şi pe fratele lui, Arhiereul Aaron.
Pictura din pridvor şi pronaos este în cea mai mare parte cea originală, realizată de Sfântul Cuvios Pafnutie-Pârvu Mutu Zugravul, pictorul Cantacuzinilor, canonizat în anul 2017. Cupola pridvorului prezintă scene din viaţa Sfintei Ecaterina (ocrotitoarea mănăstirii din Muntele Sinai) și a celor mai invocați sfinți din acea perioadă plină de războaie, Gheorghe şi Dimitrie.
Tabloul votiv îl reprezintă pe Marele Spătar Mihail Cantacuzino, înconjurat de cei optsprezece copii (dintre care 12 adoptaţi), de prima soţie (Maria) şi de cea de a doua (Teodora), precum şi de alţi membri ai familiei, la loc de frunte fiind fratele ctitorului și marele cărturar, stolnicul Constantin Cantacuzino. Sunt pictaţi cinci voievozi ai Ţării Româneşti, cu care ctitorul era înrudit prin mama sa Elina, descendentă din Sfântul Neagoe Basarab (1512-1521). Mihail era nepotul lui Radu Şerban (1601-1611) și nepot de soră lui Constantin Şerban (Domn în Țara Românească și apoi în Moldova între anii 1654-1661), domnitorul Şerban Cantacuzino (1679-1688) era fratele său, iar Ştefan Vodă Cantacuzino (1713-1716) îi era nepot de frate.
Clopotniţa – a fost construită în anul 1892; clopotul adus de la turnul Colţea din Bucureşti a fost turnat (1775) şi returnat (1914) cântareşte 1700 kg.
Mormantul lui Tache Ionescu – cunoscut om politic, născut la Ploieşti, acesta şi-a dedicat întreaga sa activitate reîntregirii neamului.
