Nicolae Giugea a prezentat, în cadrul unei conferințe de presă, ideea proiectului de lege pe care îl va iniția privind industriile creative. ”În România acest domeniu nu este reglementat prin lege, deși la nivelul Uniunii Europene aceste industrii generează 3,3% din PIB. În România nu există reglementare pentru acest sector. Ideea acestei inițiative legislative se leagă și de rezultatele concursului pe care l-am inițiat de 1 decembrie 2017 și l-am încheiat la 24 ianuarie 2018, privind idei pentru a marca Centenarul Marii Uniri în Craiova. Câștigătorul a fost domnul Marius Dobrin care a lansat ideea construirii unui spațiu cultural amplu care să reunească galerii de artă, spații expoziționale, ateliere, într-un cuvânt un centru al artelor și industrilor creative”. Nicolae Giugea a precizat că un astfel de spațiu a fost identificat la fostele Băi Comunale, clădire retrocedată și lăsată în paragină acum. ”Propunem ca administrația să cumpere acest imobil și să facă acolo un astfel de centru care să stimuleze artele creative”, a spus deputatul liberal.
Industriile culturale și creative se referă la o serie de activități economice care se bazează pe generarea și capitalizarea creativității, ideilor, cunoștințelor și informațiilor. Conform definiției UNESCO, industriile culturale și creative „sunt activitățile economice care combină crearea, producerea și comercializarea conținuturilor creative, care sunt intangibile și cu o natură culturală. Aceste conținuturi sunt de obicei protejate prin drepturi de autor și pot lua forma unui bun sau a unui serviciu. Pe lângă toate producțiile artistice și culturale, industriile culturale și creative includ arhitectura și publicitatea”.
Există treisprezece sub-sectoare ale economiei care pot fi încadrate în definiția „industriilor culturale și creative” și acestea sunt: arte vizuale (pictură, sculptură, fotografie), arte perfomative (teatru, dans, circ), creația literară și muzicală, film și televiziune, jocuri video, muzică, cărți și presă, patrimoniu (muzee, biblioteci, situri arheologice, arhive), design (design vestimentar și de accesorii, grapic design, design de interior, design de produs), arhitectură, publicitate, dezvoltare de software original – TIC. Toate aceste activități au creat sectorul economiei creative, în cadrul căruia valoarea se bazează mai mult pe utilizarea imaginației și a rezultatelor produse, în detrimentul utilizării resursele tradiționale de teren, forță de muncă și capital.
La nivel global, conform UNCTD, industriile creative sunt unul dintre sectoarele cu cea mai rapidă creștere în economiile OECD, angajând în medie 3-5% din forța de muncă activă.
Astfel, în anul 2010 se estima că ICC generau aproximativ 3,3% din PIB-ul UE și furnizau un loc de muncă pentru 6,7 milioane de persoane (aproximativ 3% din totalul forței de muncă de la nivelul UE). La nivelul Europei există numeroase studii în domeniu, concretizate prin adoptarea unei politici de finațare.
Dacă până în anul 2014, programele de finanțare de la nivel UE adresau într-un mod relativ disociat proiectele care vizau cultura și cele care vizau activitățile economice bazate pe creativitate (în perioada 2007-2013 au funcționat distinct două programe: Programul Cultura – sprijin pentru cooperarea culturală în UE și Programul Media – sprijin pentru industria audiovizuală din UE), pentru perioada 2014-2020 a fost elaborat programul Creative Europe (Europa Creativă) – adoptat în decembrie 2013, care poate fi accesat de solicitanți din toate Statele Membre UE și care reprezintă principalul cadru integrat de dezvoltare și finanțare a acțiunilor culturale și creative.
