trenuri oprite în camp, vagoane sau locomotive care iau foc în mers, trenuri care deraiaza, întârzieri de zeci de minute. Cam asa ar putea fi descrisă, în câteva cuvinte, starea căilor ferate în România.
La 12 ani de intrarea în Uniunea Europeană, cu posibilitatea de a accesa fonduri, cei aflați la putere în toata această perioadă nu au investit nici măcar un ban în siguranța ferovoară deși aceasta ar trebui să fie de importanță strategică. Un exemplu relevant îl reprezinta, de exemplu cât ar trebui să stai în tren daca vrei să mergi de la Craiova la Sighetul Marmației. 
La sistemul feroviar european sau trenurile de mare viteza nici nu îndrăznim să ne gândim.
Spațiul Feroviar Unic European nu ar mai trebui să fie o himeră pentru români. Directiva (UE) 2016/797 a Parlamentului European şi a Consiliului privind interoperabilitatea sistemului feroviar în Uniunea Europeană şi Directiva (UE) 2016/798 a Parlamentului European şi a Consiliului privind siguranţa feroviară, denumite Pachetul 4 Feroviar, au ca scop principal crearea unui spaţiu feroviar unic european, ceea ce presupune o reformă a sectorului feroviar din Uniunea Europeană prin încurajarea concurenţei şi a inovării în zona pieţelor interne ale transportului feroviar de călători. După cum observăm, deși datează din 2016 și era obligatorie, România nu s-a îndeletnicit să o implementeze. La ora actuală, țara noastră riscă să nu primească Certificatul Unic de Siguranță a operatorilor de treansport feroviar.
Trebuie menționat faptul că lipsa acestui certificat duce la imposibilitatea accesului acestora în celelalte state membre ale UE și poate conduce la blocarea circulaţiei mărfurilor şi a călătorilor.
Având în vedere cele enunțate mai sus, actualii guvernanți vor discuta, în ședința de Guvern de astăzi, acest subiect emițând și o ordonanță de urgență în acest sens. Aceasta conține dispoziții pentru asigurarea dezvoltării și îmbunătăţirii siguranței sistemului feroviar din România și îmbunătățirea accesului la piaţa serviciilor de transport feroviar, prin:
a) armonizarea cadrului de reglementare cu celelalte state membre;
b) definirea responsabilităților tuturor factorilor implicați din sistemul feroviar;
c) elaborarea de obiective de siguranță comune și metode de siguranță comune în vederea
eliminării treptate a nevoii de norme naționale;
d) stabilirea de principii pentru eliberarea, reînnoirea, modificarea și restricționarea sau revocarea certificatelor unice de siguranță și a autorizațiilor de siguranță;
e) întărirea rolului, în România, a autorității naționale de siguranță și a organismului de investigare
a accidentelor și incidentelor;
f) definirea unor principii comune pentru gestionarea, reglementarea și controlul siguranței
feroviare.
