Acreditarea serviciilor sociale, respectiv acordarea licenței provizorii și a licenței de funcționare pentru servicii sociale destinate copiilor, persoanelor cu dizabilități, victimelor violenței domestice și persoanelor vârstnice vor fi realizate nu doar de către Ministerul Muncii (MMFPSPV), ci și de către cele 3 autorități centrale specializate din subordinea acestuia, înființate în anii 2014-2015, respectiv: Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA), Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați (ANES) și Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități (ANPD).
Executivul a modificat și completat, printr-o hotărâre adoptată în ședința de astăzi, prevederi ale Hotărârii nr. 118/2014 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale și ale HG nr. 867/2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale precum și a regulamentelor-cadru de organizare și funcționare a serviciilor sociale.
Potrivit actului normativ aprobat astăzi, la nivelul MMFPSPV, ANPDCA, ANES și ANPD se înființează câte un compartiment de acreditare a serviciilor sociale (licențiere), cu încadrarea în numărul maxim de posturi aprobat pentru aceste instituții, care va derula activitățile de evaluare și certificare a calității serviciului pentru care se solicită licență, precum și de reglementare privind condițiile de acreditare, conform legislației privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale. Decizia de acordare a licenței de funționare sau, după caz de retragere a acesteia este luată de conducerea instituțiilor menționate, la propunerea evaluatorului din cadrul compartimentului de specialitate.
Până în prezent, doar direcția de specialitate din cadrul Ministerului Muncii îndeplinea atât formalitățile legate de acreditarea furnizorilor publici și privați de servicii sociale cât și de acordarea de licențe de funcționare pentru astfel de servicii. Prin extinderea atribuțiilor de acreditare a serviciilor sociale (licențiere) și la nivelul celor 3 autorități naționale din subordinea sa, sunt responsabilizate instituțiile care cunosc cel mai bine problemele și condițiile pe care ar trebui să le îndeplinească furnizorii de servicii sociale, în domeniile specifice de activitate.
Totodată, prin completarea atribuțiilor instituțiilor de mai sus se asigură și premisele coerenței prevederilor legislative în vigoare, prin crearea unui cadru procedural unitar.
În scopul simplificării procedurii de acreditare, actul normativ mai prevede eliminarea următoarelor documente: certificatul de acreditare a furnizorului serviciului social, certificatul de înregistrare fiscală și convenția de colaborare între furnizorul privat și consiliul județean/local pe a cărui rază administrativ-teritorială funcționează serviciul social, pe baza prevederilor art.2 alin. (2) și art.8 din OUG nr. 41/2016 privind stabilirea unor măsuri de simplificare la nivelul administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative și pe baza principiilor asumate prin Memorandmul cu tema “Măsuri de simplificare și de coordonare a procedurilor administrative din administrația publică centrală de specialitate”. În același timp, există prevederi cu privire la folosirea cu precădere a mijloacelor electronice în procesul de acreditare.
Mai mult, pentru procesul de reacreditare nu se solicită documentele justificative depuse la dosarul inițial de acreditare. Aceasta se va realiza în baza cererii de reacreditare, a raportului de evaluare în teren, realizat în cadrul procesului de monitorizare a respectării standardelor minime și a notificării de reacreditare transmisă de către agenţia judeţeană pentru plăţi şi inspecţie socială.
De asemenea, actul normativ modifică și H.G. nr. 867/2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum şi a regulamentelor-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor sociale, în sensul în care sunt modificate definiții ale unor termeni, se reîncadrează în Nomenclator anumite tipuri de servicii sociale, se modifică raportul angajat/beneficiar necesar asigurării resursei umane, precum și prevederi referitoare la procentul personalului de specialitate din totalul personalului centrului de servicii sociale etc.
